prostul...

Ea il priveste si se gandeste cum poate cineva ca el exista. E parca desprins dintr-un vis de-al ei, are tot ce isi doreste, ii ofera tot ce vrea.....mai putin dragoste. Ea il iubeste orbeste, il adora si ar face orice pentru el, dar el nu stie asta....el o iubeste pe CEALALTA. E confuza, nu intelege, se intreaba cum, unde, cand si mai ales DE CE. De ce o iubeste pe Cealalta cand aceea il dispretuieste? De ce nu renunta?...sau nu stie cum? Il uraste, ar vrea sa-i dea o lectie. Tocmai de aceea se abtine, cu greu, sa nu-i vorbeasca, sa nu-l priveasca, sa nu-i zambeasca. Si totusi il priveste...pe ascuns, cu coada ochiului. Si ii zambeste, rade la glumele lui...dar pe ascuns, in sufletul ei, rar pe fata. Asteapta si nu asteapta mult...Cealalta izbucneste. S-a saturat sa-l auda, s-a saturat sa-i vorbeasca, sa-l asculte, nu ii accepta glumele si nu inghite comentariile lui. Cum...? Cand ea ar da orice sa fie in locul Celeilalte? Sa-i vorbeasca numai ei, sa o manance din priviri, sa simta dragostea lui cum ii alina sufletul. Dar se multumeste cu briza rece de razbunare si de satisfactie la privirea scenei care stia ca va urma...mai devreme sau mai tarziu. Dar a venit foarte devreme, si nu a fost o singura scena, ci 3 una dupa alta. Zambetul ei inghetat ii lumina fata cu o ura si o placere sadica de neimaginat in timp ce toti de la masa taceau...o tacere pe care si ea ar fi gasit-o stanjenitoare si insuportabila pana atunci si in alte circumstante...dar acum era fericita. Fericita ca in sfarsit, incet, Cealalta il va respinge, ii va arata, chiar si fara sa vrea, cat de mult il uraste si astfel, spera ea, va renunta la ideea absurda de a o mai vrea pe Cealalta si va vede dorinta si iubirea incomensurabila din ochii si din sufletul ei si va realiza ca si el o iubeste. Poate asta nu se va intampla niciodata, dar ea continua sa-si duca planul la bun sfarsit si anume de a incerca, disperata, sa-i deschida lui ochii.....ea stie ca el este alesul ei....el de ce nu o stie? Poate pentru ca nu i-a spus....dar nici nu vrea sa-i spuna....nu vrea sa stice prietenia de acare are disperata nevoie, desi ii face rau....are nevoie disperata de-al stii,de al avea alaturi de ea....asa ca prefera sa taca, sa inghita, atata timp cat el primeste palme de la Cealalta, durerea ei este alinata....pentru moment.

my first time ever!

uite-ma aici, pe un blog. Nu am crezut vreodata ca voi ajunge sa postez tot ce simt, ce gandesc, ce am si ce vreau. Am fost foarte reticenta...si totusi la indemnarile unui prieten, am ajuns aici. Ciudat nu? Inca sunt reticenta cu privire la exprimarea mea libera...mi-e frica...frica de pareri, de ce voi scrie, daca va fi bine, daca nu va fi... nici nu stiu de ce mi-e frica. Nu sunt genul de persoana careia sa-i pese de parerile altora....si totusi mi-e frica. Voi incerca, ma voi stradui...si voi vedea ce va iesi.