LEAPSA

BEST

1. Male friend: Filip

2. Female friend: Mirela, Theo, Pissy, ...mai multe persoane. Majoritatea colege de clasa

3. Vacation: turul Europei [eram mik, dar tot a fost grozav! am fost in Disney land Paris!]

4. Age: 16-20-30 ani

5.Memory: toate taberele in care am fost! :X

WORST

1. Time of day: dimineata si cand ajung la scoala...

2. Day of the week: marti si miercuri k am ore multe

3. Food: piftie

4. Memory: clasa a8-a

LAST

1. Person you saw: mama se pune?! k dak nu... pissy si pucca

2. Person you talked to on the phone: Theo

3. Hugged: Feefy

4. Text messaged: Mirela

5: IM: Filip

YESTERDAY

1. What did you do: m-am trezit la 10 [desi trebuia la 7]... am iesit cu dixy afara, m-am pregatit de sc, m-am dus la sc, am dat teza, am fost in pauze cu colegele la o tigara, am fost la 34, m-am dus aksa, am intrat pe net, m-am uitat la h2o [ :X ], am iesit cu dixy afara, m-am uitat la h2o [ :X :)) ], m-am culcat

2. Who were you with: ah lume multa! colegii+ alte persoane din moisil

3. Bad/Good day: relativ nasjpa k am dat teza la engleza, dar dupa a fost ok

4. Lose something: nope

5. Fall out with someone: nope...

TODAY

1. What are you doing now: fac leapsa asta [k m-a batut filip la cap], ascult "no ordinary girl" si dansez pe scaun :))

2. Today in general: am fost la cumparaturi...pt cadouri... am ajuns aksa si am dormit :))

3. Wearing: sosete, papuci, bluza, blugi si casti :))

4. What did you eat for lunch: fornetti k am plekt la 10 de aksa si m-am intors la 1 jumate

5. Better than yesterday: cu siguranta, desi ma doare capul :-/

TOMORROW

1. Is: duminik

2. Got any plans: dau cu aspiratorul si spal pe jos si imi invat la lat[r]ina k luni dau teza! bleah

3. Getting Lucky: huh?! no way! doar trebuie sa fac curat in casa >:P

4. Dislikes about tomorrow: faptul k tre sa fac curat in casa, k trebuie sa invat la latina, k trebuie sa o suport pe mama :))

5. Do you have work: oh da

FAVORITES

1. Number: 3

2. Song: "no ordinary girl"

3. Colour: albastru, rosu, roz

5. State: nope

CURRENTLY

1. With someone: nup

2. Missing someone: da, colegii :))

3. Mood: not in the mood

4. Wanting: vacanta de iarna, carcasa pt telefon, cadouri, si un boboc de la etajul meu :)) >:)

De la: PheePhee.

Se duce: la dracu, k nu mai am cui sa i-o trimit :))

Subiecte

Iarna. Decembrie. Este foarte frig si ploua. Frunze nu mai exista. S-au ingalbenit si au cazut demult. Inca din prima luna de toamna. Ciudat. Un alt semn al bolii de care sufera Terra : incalzirea globala. Totusi lumea refuza sa vada. Mi-as dori sa pot sa orbesc si eu, dar pacatul meu este ca realizez gravitatea situatiei, dar si a faptului ca sunt doar un mormoloc intr-un ocean de pesti. Mic, nesemnificativ si lipsit de orice putere pentru a realize ceva, o schimbare, o actiune, o operatie de redare a vazului celorlalti pesti.
Iarna. Decembrie. In curand vine Mosu’. Ninsori s-au anuntat, in Bucuresti, dar ca de fiecare data parerile sunt impartite. Va fi o iarna usoara, va fi o iarna grea. Ideea comuna : va fi iarna. Poate ultima iarna daca lucururile continua in acest fel. Dar iar ma abat de la principalul subiect si ma indrept catre handicapul major al lumii. …. Mi-ar placea sa ninga. Multa zapada. Albul reprezinta copilarie, inocenta si lipsa de griji. As vrea sa fiu iar un copil. Si intr-un fel chiar sunt. Dar maturitatea omoara, prea mult cunostiinte intineaza iar realitatea imbolnaveste sufletul si mintea. Dar iarna totul se schimba. Vantul dezlipeste lucrurile ce te apasa pe suflet si te impiedica sa zambesti, ploaia le spala iar ninoarea iti ofera un nou inceput, o noua sansa de a lua lucrurile de la capat, de a le indrepta. Dar ce o sa se intample cand iarna nu va mai fi? Cand nu vor exista decat vara si toamna? Caldura sufocanta si ploaie distrugatoare? Oare voi fi una din persoanele care le va povesti nepotilor ei ca odinioara au fost patru anotimpuri? Ca trei luni puteai sa vezi cum inmuguresc copacii, infloresc florile si aveai timp sa auzi cum creste iarba? Sau ca odata, candva, din cer cadeau flori minuscule de gheata ce se adaposteau la fereastra si se culcau pe jos si peste… tot si creau o patura moale? Si ca acele flori se numeau fulgi iar patura - omat, zapada? Si ca sublimul moment, fenomen, se numea ninsoare? Nu. Nu vreau sa fiu. Refuz sa fiu. In incercarea mea disperata de a onchide ochii am realizat ca nu pot face altceva decat sa incerc sa le redau celorlalti vazul. Poate ca de data asta eu sunt cea sanatoasa si restul cei bolnavi. Orbirea este o boala grea, un handicap major. Oare eu sunt singura care realizeaza acest lucru?
Si uite asa, din vorba in vorba, am realizat ca pixul si mana mea aveau un plan bine pus la punct. Subiectul adevarat este cel pe care eu il credeam second. Nici nu mai stiu care vroiam sa fie primul subiect. Dar stiu ca le multumesc si le apreciez complotul. O alta incercare de a orbi, dar nu reusesc decat sa vad mai mult, mai apasat, mai grav.

Tzar. Eu sunt. Noi suntem. Noi am fost.

Ma suna. El ma suna. Tocmai el. De ce? De ce acum si de ce tocmai el? Astept. Poate a gresit numarul sau poate se razgandeste. Dar dupa 2 minute telefonul inca suna. Reticenta, il iau si ma uit la el de parca ar fi ceva extra-terestrial. Raspund si cu mare grija si frica il tin la ureche. Dupa vreme de cateva secunde care mi s-au parut o eternitate, ma intreaba ce fac si daca ies sa ma plimb. Parca automat ii raspund "da" si imi mai spune ceva dupa care inchide. MI-a luat ceva timp sa realizez ce a zis. Pret de cateva minute am stat ca o piatra: nemiscata, cu mintea alba, golita. Mi-am revenit printr-o zvacnire si am reprodus ultimele lui cuvinte. "Pa". Ok, asta era normal sa zica. Dar ce a zis inainte? "Ne vedem in curand". Adica? "In 15 minute sa cobori. Te voi astepta". Aha, acum totul se leaga. .... CE?! Realizez la ce am zis eu "da" si ma grabesc sa ma pregatesc. Ies repede afara si il vad. Chiar ma astepta. Nu pot sa-mi stapaesc zambetul ce lua nastere pe buzele si in ochii mei. Cat am stat impreuna, in ziua aceea, parca totul era perfect, nimeni si nimic nu mai exista in afara de noi doi. Saruturile durau parca secole, la fel si imbratisarile noastre. Parca eram un intreg. Formam un "unul". Nu mai eram "unii". Tot ce faceam era pentru celalalt. Despartirea a fost usoara pentu ca am invatat sa ma bucur de clipele petrecute, nu sa regret cele ce nu au avut loc. Sper la inca o zi asemanatoare, dar voi renunta curand pentru ca nu imi place sa astept, sa ma hranesc cu speranta zilei de maine. A fost frumos ce a fost. A fost si gata. Poate nici nu va ma fi. ... Zambesc. Cu gandul la el. Zambesc si trec mai departe, fericita de amintirile acumulate si de clipele de nulitate spatiala, nulitate absurda si fericita.

Oare basmele devin realitate?!

" Se vad, se privesc, se indragostesc. Superficial poate sau pentru totdeauna. Petrec pauza cu prietenii lor si se prefac ca ii asculta. Nu-si pot dezlipii privirile. S-au incurcat. S-au incurcat in priviri, in zambete, in holbari, in intrebari, in framantari. Urmatoarea pauza trec unul pe langa celalalt si se ating din greseala....lui ii cade mapa....ei ii cade lumea. Totul se invarte si nimic nu mai e la fel, simte ca trebuie sa faca ceva dar nu stie ce...si oricum....i-ar fi frica. Il asteapta pe el sa faca primul pas. Dar si lui ii este frica. Asa trec zile in care suspina unul dupa celalalt in tacere...in umbra...ascuns. Ea cedeaza, se duce nervoasa la el si ii tipa ""Te iubesc! Nu vezi, nu observi, nu realizezi? Sau nu vrei?"" El zambeste dragastos si cu o miscare brusca si totusi delicata o trage spre el si o saruta. Ea tace si intepeneste, simte un fior de gheata fierbinte strabatand-o. Corpul ingheata, inima fierbe. Sarutul se termina. Se privesc, tacuti, si zambesc. Lumea din jur disparuse. Se plac. Se iubesc. Se vor...Se au. "
O adevarata poveste de dragoste....dar ca orice lucru perfect...nu exista. Nimic nu este ca in poveste.. nu in realitate. Lucrurile NU se intampla asa, povestea NU decurge dupa acelasi fir narativ si personajele NU reactioneaza identic. De ce dragostea este asa de complicata? Dureroasa? Fluturii in stomac se transforma in molii care ulterior te vor manca, atunci cand vei realiza k visele nu se implinesc mereu si ca Fat-Frumos al tau are alta Printesa. Tu vei ramane Cenusareasa ce nu se va transforma niciodata in printesa, la care nu isi face aparitia Zana si care nu este ajutata de porumbei sa separe realitatea de vis. Si asa se destrama lumea ta,... cade si, -ironic-, nu se opreste... Exact ca intr-o poveste.

Ninge...!...?

Ninge!... sau poate nu....nu afara, dar in inimea mea de copil naiv, ninge. Craciun este in fiecare zi atunci cand ma scol si primul lucru pe care il vad este cerul alb. Ma ridic din pat cu o falsa speranta ca sunt cadouri sub brad...dar nu este nici un brad, nici cadouri, nici macar zapada. Sper ca anul asta sa fie zapada, altfel Mosu' va trebui sa-si ia motor. De Craciun vreau si eu ceva. Nu multe lucruri si nu extravagante. Vreau sa ma distrez cu prietenii mei, sa ma inteleg bine cu mama si SA NINGA. In primul rand sa ninga. Pentru ca ninsoarea din sufletul meu si cea din The Sims 2 Seasons parca nu ajunge. Vreau zapada, vreau albul acela imaculat si neatins [nu acela spalacit si murdar de la rotile tirurilor care trec] si, in primul rand, vreau puritatea, naivitatea si credinta ca nu exista rau si falsitate pe lume....vreau inapoi copilaria.

prostul...

Ea il priveste si se gandeste cum poate cineva ca el exista. E parca desprins dintr-un vis de-al ei, are tot ce isi doreste, ii ofera tot ce vrea.....mai putin dragoste. Ea il iubeste orbeste, il adora si ar face orice pentru el, dar el nu stie asta....el o iubeste pe CEALALTA. E confuza, nu intelege, se intreaba cum, unde, cand si mai ales DE CE. De ce o iubeste pe Cealalta cand aceea il dispretuieste? De ce nu renunta?...sau nu stie cum? Il uraste, ar vrea sa-i dea o lectie. Tocmai de aceea se abtine, cu greu, sa nu-i vorbeasca, sa nu-l priveasca, sa nu-i zambeasca. Si totusi il priveste...pe ascuns, cu coada ochiului. Si ii zambeste, rade la glumele lui...dar pe ascuns, in sufletul ei, rar pe fata. Asteapta si nu asteapta mult...Cealalta izbucneste. S-a saturat sa-l auda, s-a saturat sa-i vorbeasca, sa-l asculte, nu ii accepta glumele si nu inghite comentariile lui. Cum...? Cand ea ar da orice sa fie in locul Celeilalte? Sa-i vorbeasca numai ei, sa o manance din priviri, sa simta dragostea lui cum ii alina sufletul. Dar se multumeste cu briza rece de razbunare si de satisfactie la privirea scenei care stia ca va urma...mai devreme sau mai tarziu. Dar a venit foarte devreme, si nu a fost o singura scena, ci 3 una dupa alta. Zambetul ei inghetat ii lumina fata cu o ura si o placere sadica de neimaginat in timp ce toti de la masa taceau...o tacere pe care si ea ar fi gasit-o stanjenitoare si insuportabila pana atunci si in alte circumstante...dar acum era fericita. Fericita ca in sfarsit, incet, Cealalta il va respinge, ii va arata, chiar si fara sa vrea, cat de mult il uraste si astfel, spera ea, va renunta la ideea absurda de a o mai vrea pe Cealalta si va vede dorinta si iubirea incomensurabila din ochii si din sufletul ei si va realiza ca si el o iubeste. Poate asta nu se va intampla niciodata, dar ea continua sa-si duca planul la bun sfarsit si anume de a incerca, disperata, sa-i deschida lui ochii.....ea stie ca el este alesul ei....el de ce nu o stie? Poate pentru ca nu i-a spus....dar nici nu vrea sa-i spuna....nu vrea sa stice prietenia de acare are disperata nevoie, desi ii face rau....are nevoie disperata de-al stii,de al avea alaturi de ea....asa ca prefera sa taca, sa inghita, atata timp cat el primeste palme de la Cealalta, durerea ei este alinata....pentru moment.

my first time ever!

uite-ma aici, pe un blog. Nu am crezut vreodata ca voi ajunge sa postez tot ce simt, ce gandesc, ce am si ce vreau. Am fost foarte reticenta...si totusi la indemnarile unui prieten, am ajuns aici. Ciudat nu? Inca sunt reticenta cu privire la exprimarea mea libera...mi-e frica...frica de pareri, de ce voi scrie, daca va fi bine, daca nu va fi... nici nu stiu de ce mi-e frica. Nu sunt genul de persoana careia sa-i pese de parerile altora....si totusi mi-e frica. Voi incerca, ma voi stradui...si voi vedea ce va iesi.