Subiecte

Iarna. Decembrie. Este foarte frig si ploua. Frunze nu mai exista. S-au ingalbenit si au cazut demult. Inca din prima luna de toamna. Ciudat. Un alt semn al bolii de care sufera Terra : incalzirea globala. Totusi lumea refuza sa vada. Mi-as dori sa pot sa orbesc si eu, dar pacatul meu este ca realizez gravitatea situatiei, dar si a faptului ca sunt doar un mormoloc intr-un ocean de pesti. Mic, nesemnificativ si lipsit de orice putere pentru a realize ceva, o schimbare, o actiune, o operatie de redare a vazului celorlalti pesti.
Iarna. Decembrie. In curand vine Mosu’. Ninsori s-au anuntat, in Bucuresti, dar ca de fiecare data parerile sunt impartite. Va fi o iarna usoara, va fi o iarna grea. Ideea comuna : va fi iarna. Poate ultima iarna daca lucururile continua in acest fel. Dar iar ma abat de la principalul subiect si ma indrept catre handicapul major al lumii. …. Mi-ar placea sa ninga. Multa zapada. Albul reprezinta copilarie, inocenta si lipsa de griji. As vrea sa fiu iar un copil. Si intr-un fel chiar sunt. Dar maturitatea omoara, prea mult cunostiinte intineaza iar realitatea imbolnaveste sufletul si mintea. Dar iarna totul se schimba. Vantul dezlipeste lucrurile ce te apasa pe suflet si te impiedica sa zambesti, ploaia le spala iar ninoarea iti ofera un nou inceput, o noua sansa de a lua lucrurile de la capat, de a le indrepta. Dar ce o sa se intample cand iarna nu va mai fi? Cand nu vor exista decat vara si toamna? Caldura sufocanta si ploaie distrugatoare? Oare voi fi una din persoanele care le va povesti nepotilor ei ca odinioara au fost patru anotimpuri? Ca trei luni puteai sa vezi cum inmuguresc copacii, infloresc florile si aveai timp sa auzi cum creste iarba? Sau ca odata, candva, din cer cadeau flori minuscule de gheata ce se adaposteau la fereastra si se culcau pe jos si peste… tot si creau o patura moale? Si ca acele flori se numeau fulgi iar patura - omat, zapada? Si ca sublimul moment, fenomen, se numea ninsoare? Nu. Nu vreau sa fiu. Refuz sa fiu. In incercarea mea disperata de a onchide ochii am realizat ca nu pot face altceva decat sa incerc sa le redau celorlalti vazul. Poate ca de data asta eu sunt cea sanatoasa si restul cei bolnavi. Orbirea este o boala grea, un handicap major. Oare eu sunt singura care realizeaza acest lucru?
Si uite asa, din vorba in vorba, am realizat ca pixul si mana mea aveau un plan bine pus la punct. Subiectul adevarat este cel pe care eu il credeam second. Nici nu mai stiu care vroiam sa fie primul subiect. Dar stiu ca le multumesc si le apreciez complotul. O alta incercare de a orbi, dar nu reusesc decat sa vad mai mult, mai apasat, mai grav.